Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

laconic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr laconique] 1 a (D. exprimare, stil, texte etc.) Care se exprimă în puține cuvinte Si: concis, (îvr) laconesc, (înv) laconicesc, lapidar, succint. 2 a (D. oameni) Care vorbește puțin și la obiect. 3 av Concis.

LACÓNIC, -Ă, laconici, -e, adj. (Despre vorbire, stil, texte etc.) Exprimat în puține cuvinte, concis, lapidar și uneori greu de înțeles; succint. Am primit ieri seară, duminică, laconica ta scrisoare. CARAGIALE, O. VII 522. Acesta e limbagiul adevăratului amor! Laconic și înfocat. NEGRUZZI, S. I 61. Proiectul de față e foarte laconic. RUSSO, S. 119. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă scurt și concis, scurt la vorbă. Pe tot timpul mersului Eminescu s-a arătat... foarte laconic și a umplut mereu carnețelul cu însemnări. CĂLINESCU, E. 107. Eu, cum mă vezi! – rosti amar Comșa... – Ești cam laconic, Radule. C. PETRESCU, Î. II 266.

LACÓNIC, -Ă adj. (Despre vorbire, stil) Scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă în cuvinte puține, însă pline de conținut. [< fr. laconique, lat. laconicus, cf. gr. lakon – spartan].

LACÓNIC, -Ă adj. (despre vorbire, stil) scurt, succint, concis, lapidar. ◊ care se exprimă în cuvinte puține, dar pline de conținut. (< fr. laconique, lat. laconicus, gr. lakonikos)

LACÓNIC ~că (~ci, ~ ce) și adverbial 1) (despre vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; lapidar; succint. 2) (despre persoane) Care vorbește puțin și precis. /